De la Missi:

“Pe str Castanilor, intr`o curte, l`am zarit pe pisoiul gri, imobil, bucurandu`se probabil caldura soarelui, pe soclul de piatra, ca o statuie. l`am strigat in mai multe randuri, de abia a catadicsit sa ne arunce 2 priviri ofuscate (pe una am capturat`o!), ca deh! doar ii disturbam siesta….

un pic mai jos, la capatul strazii, una pisoi albicios si pufos a inceput sa maiune de mama focului cand ne`a vazut. si atata se gudura de stalp incat de abia am reusit sa ii fac 2-3 poze cand am  mai si intins mana  spre el, atata i`a trebuit sa inceapa sa “dea cu capul” si sa se alinte….  ) ne`am desparit cu greu de el… “