Roma – Episodul 2: Colonia felina de pe colina :)
Termenul de colonia felina mi se pare genial. Imi imaginez pisici care se organizeaza intr-o structura proprie, stau impreuna, miauna la unison, isi aleg conducatori si au relatii de pace cu alte colonii pisicoase.
el ar fi un lider bun 
Aduce un pic asa cu Che Guevara.
In Roma sunt cateva sute de colonii feline, unele mai mici, de cateva pisicute, altele ajung chiar la cateva sute.
Mai exact, sunt locuri unde pisicile se aduna mai mult sau mai putin voluntar (adica fie vin ele, fie sunt aduse) si iau in stapanire spatiul.
Oamenii vin si le ingrijesc, pun afise ca acolo e o colonie felina si cainii ar fi bine sa-si gaseasca de joaca in alta parte, pisicile primesc nume, mai gasesti cate un anunt cu povestea uneia dintre ele.
Una dintre acestea era pe colina Aventino, un mic parc sau mai bien zis o gradina unde… alergau pisici peste tot. Pe gard era povestea uneia dintre ele, moarta in conditii violente si un call to action sa se aiba mai multa grija de pisicile vagaboande.
Roma – Episodul 1: Farfuriuta
Roma e plina de pisici vagaboande si atitudinea fata de ele e impartita. Intr-adevar, in Roma pisicile negre nu sunt populare si sunt supuse unui tratament mai ceva ca al romanilor. In schimb, sunt si foarte multi oameni entuziasti care le iubesc, le hranesc si le cauta o casuta.
De exemplu, m-am intalnit intr-o seara tarzie cu o doamna care se plimba pe strazi cu o plasa mare, plina cu farfurii din plastic cu mancare de pisici si, cand le gasea, le servea cu o portie. Avea si laptic la ea, in cutii si sticle cu apa. Tipa era foarte ok, am vorbit cu ea (vorbea engleza, lucru destul de rar intalnit acolo), zicea ca face asta pentru ca iubeste pisicile si vrea sa aiba grija de ele cat poate.
